Draga mea familie, dragelor mioare,
Rog scuza?i-mi scrisul, ca e cam racoare
Si-mi tremur? mâna… sufletul din mine…
N-am nici masa, scaun… va scriu stând pe vine.
Pac-pac, cum vede?i… zdrentele mi-au tras-o!
Simt c?-s mic si negru, din Burkina Faso;
Vad, de dupa gratii, cum apune Soare,
Razboinicul Luminii, încet, dar sigur, moare.
Stau ca mielusel în celula strâmta,
“Suparat îs Doamne”, un coleg îmi cânta;
Si va scriu cu dor, versuri ce-s de jale,
Plâng ca Parazitii… “lacrimi si fecale”.
Plâng, ca nu e drept… mare grozavie…
Nu-nteleg… de ce mi se-ntâmpla mie?
Hahalere care m-au încatusat,
Toate stiu prea bine c-au facut un blat.
